- deshumá
- vb., ind. prez. 1 sg. deshuméz, 3 sg. şi pl. deshumeázã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
deshumá
Look at other dictionaries:
deshuma — DESHUMÁ, deshumez, vb. I. tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. – Des1 + [în]huma. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98 A deshuma ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
exhuma — EXHUMÁ, exhumez, vb. I.tranz. (Rar) A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A exhuma ≠ a înhuma, a înmormânta, a îngropa Trimis de siveco, 03.08.2004 … Dicționar Român
deshumare — DESHUMÁRE, deshumări, s.f. Acţiunea de a deshuma şi rezultatul ei; exhumare. – v. deshuma. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESHUMÁRE s. dezgropare, dezgropat, exhumare. (deshumare unui mort.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
dezgropa — DEZGROPÁ, dezgróp, vb. I. tranz. 1. A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt; a exhuma, a deshuma. ♦ fig. A scoate la iveală (lucruri uitate). 2. A scoate din pământ, a aduce la suprafaţă, prin săpături, un obiect îngropat. – Dez +… … Dicționar Român
dezmormânta — A dezmormânta ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime A se dezmormânta ≠ a se înmormânta, a se îngropa, a se înhuma Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DEZMORMÂNTÁ vb. v. dezgropa, deshuma,… … Dicționar Român
îngropa — ÎNGROPÁ, îngróp, vb. I. I. tranz. A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial); a înmormânta, a înhuma, a astruca. II. tranz. şi refl. 1. A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ. ♦ tranz. A muşuroi o plantă. 2. fig. A (se)… … Dicționar Român
înhuma — ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. tranz. (livr.) A înmormânta, a îngropa. – Din fr. inhumer, lat. inhumare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A înhuma ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta, a exhuma Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
înmormânta — ÎNMORMÂNTÁ, înmormântez, vb. I. 1. tranz. A aşeza un mort în mormânt; a îngropa, a înhuma, a astruca, a mormânta. 2. tranz. şi refl. fig. A (se) îngropa (II 2). ♦ tranz. A da ceva uitării. – În + mormânt. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX … Dicționar Român
